TRADITII SI OBICEIURI, CE SE FACE PENTRU O PERSOANA DECEDATA, RITUALURI SI POMENIRI

Intrebari:
cum se scoate mortul din casa, cu piciorele inainte?
cum se aseaza mortul in masina, cu piciorele inainte?
in masina se pune un covoras pe jos sub sicriu?


I-Inmormantare, pasi de urmat:
1-Cand se intampla decesul, familia trebuie sa anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitand slujitorului bisericesc toate informatiile necesare.
In primul rand se merge la preot ca sa traga clopotele.
Se trag clopotele de 6 ori se plateste cu 50 ron
Sursa: Ce sa faci cand iti moare cineva drag - Traditii si obiceiuri romanesti http://forum.7p.ro/Ce-sa-faci-cand-iti-moare-cineva-drag.aspx?g=posts&t=9453#ixzz3Kl80k0ls
Îndată după moarte sau înainte de înmormântare, preotul săvârșește la casa răposatului panihida

2-De la biserica se vor solicita doliul, un sfesnic, lumanari, tamaie, carbune pentru ars tamaia, toiagul (o lumanare mare de ceara curata in forma de colac), o cruce (de obicei din ceara), o icoana. De asemenea, se fixeaza cu preotul data si ora inmormantarii si orele potrivite pentru slujbele de seara, premergatoare inmormantarii (cina sau stalpii). Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta".
3-Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata
4-Trupu este imbracat apoi cu haine noi si curate (inchipuind vesmantul ce nou al nestricaciunii, cu care vom invia la ziua Judecatii)
5-este pus in sicriu, cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos la invierea tuturor).
6- Pe piept i se pune o icoana sfintita cu chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al sfantului pe care decedatul l-a avut ca patron spiritual (pentru a arata ca respectivul crestin isi da duhul intru Hristos)
7-langa mainile care stau incrucisate pe piept (dreapta peste stanga), se pune toiagul care se aprinde atunci cand preotul slujeste.
8-Trupul e acoperit apoi cu o panza alba, aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos.
9-La capatul mortului se aseaza sfesnicul in care rudele si cunoscutii care vin pana la inmormantare aprind lumanari, rostind rugaciunea scurta "Dumnezeu sa-l (sau s-o) ierte!"
10-Deasupra usii de la intrarea in casa se aseaza o panza de doliu (de culoare neagra) care ramane acolo pana la pomenirea de 40 de zile.  Se acopera oglinzile cu panza alba.
11-de la moarte pana in ziua inmormantarii se acopera oglinzile cu panza alba
12-Rudele apropiate ale decedatului poarta pe reverul hainelor o panglica mica de culoare neagra, numita doliu. De regula, acest doliu se poarta 40 de zile ori un an. In semn de intristare, barbati nu se barbieresc pana la pomenirea de 40 de zile, iar femeile, in semn de jale, pana la inmormantare isi lasa parul capului despletit. Hainele de ceremonie ale celorlalti trebuie sa evite culorile vii, tipatoare, nepotrivite cu sobrietatea momentului.
13-De la moarte pana la inmormantare salutam pe membrii familiei (cand mergem la casa celui decedat ori cand plecam de acolo, precum si la biserica, cu ocazia slujbei inmormantarii) cu cuvintele "Dumnezeu sa-l ierte!" sau, daca este femeie, "Dumnezeu s-o ierte!"
Acelasi este salutul cu care ne adresam si cunoscutilor sau strainilor pe care-l gasim adunati langa trupul raposatului.
14-PRIVEGHERE  SI  STALPI  (CINA)
In zilele de pana la inmormantare, preotul este chemat de familie, de regula, dupa-amiaza, pentru a savarsi slujba "stalpilor" sau cina. Aceasta slujba este o rugaciune scurta (numita bisericeste panihida) pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor carti din cele patru Evanghelii.
Pentru aceasta, se pregatesc din vreme cadelnita sau catuia in care se aprinde carbune si se pune tamaie, precum si o coliva (de obicei si  fructe, cozonac, biscuiti etc.), un pahar de vin si mancare, pe care preotul le va binecuvanta la vreme.
In timpul cat preotul savarseste slujba, arde si toiagul asezat pe o farfurioara ori tavita pe pieptul mortului, la baza icoanei.
Unii credinciosi pregatesc tamaia cu care se va tamaia decedatul in obiecte improvizate (linguri, cani, farfurii, cutii de conserve etc.) este indicat sa se cumpere de la biserica ori de la magazinele specializate o catuie sau sa se confectioneze
Nu este potrivit apoi ca, pentru a arde tamaia, se se foloseasca drept "foc" sau "jar" spirt, hartie, capete de lumanare, lemne ori alte materiale inflamabile, Cel mai potrivit este sa se procure carbune special pentru cadelnita si catuie.
Daca in ziua respectiva este zi de post, mancarea trebuie sa fie de post, asemenea si alimentele folosite la alcatuirea coliviei. Pentru a nu gresi, este bine sa ne uitam in calendarul bisericesc, intrucat sunt si perioade de dezlegare la anumite mancaruri de dulce, ori sa intrebam preotul.
Unii credinciosi, in situatia cand decedatul  nu s-a spovedit si nu s-a impartasit sau nu i s-a aprins lumanarea atunci cand si-a dat sufletul, solicita preotului ca la ectenie (rugaciunea de pomenire) sa adauge "mort nespovedit, neimpartasit si fara lumanare" Intr-adevar, Biserica ne invata ca "trecerea cuiva din viata fara spovedanie si fara grijanie (adica ultima impartasire, inainte de a-si da sufletul) este socotita, pe drept cuvant, nu numai ca o mare paguba pentru sufletul celui raposat, ci si un mare pacat pentru cei ai lui, ramasi in viata, daca lucrul s-a petrecut din vina sau nepurtarea lor de grija". Asadar, astfel de mentiuni in cadrul slujbei trebuie evitate, intrucat accentueaza vinovatia decedatului sau a rudelor pentru lipsa de grija fata de suflet.
Dincolo de aceste situatii, in cazul cand moartea s-a produs accidental, iar decedatul cand era in viata se spovedea si se impartasea, editiile mai noi ale catehismului ortodox ingaduie, fara a fi obigatoriu, ca atunci cand se face pomenire sau parastas pentru astfel de morti, numele lor sa fie insotit de aratarea "mort neimpartasit si nespovedit", iar uneori si "fara lumanare".

RITUALUL INMORMANTARII
In ziua si la ora stabilite de comun acord cu preotul pentru inmormantare, rudele pregatesc tamaia si ofera preotului si cantaretului cate o lumanare aprinsa.
Înainte de sosirea preotului, familia coboară la mașini capacul sicriului, sfeșnicul, steagul, crucea, florile și coroanele. La mașini se așează la oglinda din stânga un prosop. Prosoape se pun, de asemenea, la cruce, la steag, la sfeșnic și pe umăr celor care transportă sicriul.
Dupa slujba ce se oficiaza la casa decedatului (ori la capela sau casa mortuara), se organizeaza procesiunea de inmormantare, care ramane aceeasi pana la cimitir.
Convoiul mortuar se aranjeaza astfel: in frunte merge un credincios cu crucea (care va fi pusa la capatiul mortului),cei cu steagurile ; urmeaza femeia ce poarta coliva si vinul, pomul cu darurile ce se impart saracilor (simbol al vietii si al mortii, inchipuind raiul in care se doreste a ajunge sufletul mortului), cei cu coroanele (daca sunt), purtatorii de sfesnice, cantaretul si preotul, carul mortuar (dricul) cu sicriul, rudele mortului si ceilalti participanti.
Până la biserică se fac trei opriri, în numele Sfintei Treimi.
Cand convoiul ajunge la anumite raspantii de drumuri ori in locurile legate de viata si activitatea decedatului sau in dreptul unei biserici, preotul zice in dreptul sicriului ectenia pentru morti.
Obicei: Se arunca bani-monede la raspantii, rudele mortului trebuie sa arunce cu monezi in sus, in spate
In biserica, celor prezenti li se impart lumanari aprinse (uneori insotite de o batista, o panza alba sau un prosop, precum si un covrig, un mar, un colacel etc.), de sufletul celui raposat. Cei ce primesc aceste daruri sunt datori sa spuna "Dumnezeu sa-l ierte" sau "Bogdaproste!"
Este tradiția ca la începerea slujbei în biserică, să se dea preotului și cântărețului o lumânare cu un prosop.
La sfarsitul slujbei, membrii familiei si ceilalti credinciosi, saruta icoana aflata pe pieptul mortului, iar cei mai apropiati ca rudenie, mana ori fata mortului, aceasta reprezentand sarutarea cea mai de pe urma.
Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica unde raman pe parcursul slujbei inmormantarii. In coliva, colac si in capete se aprind lumanari, arzand tot timpul slujbei.
Coroanele si pomul raman la usa bisericii.
La capataiul celui decedat se aseaza unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti aprind lumanari.
După slujbă, mortul este scos din biserică cu picioarele înainte și așezat în mașina mortuară

LA CIMITIR
Pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se canta "Vesnica pomenire". Inainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sa-si ia ultimul ramas bun pot sa o faca acum, sarutand icoana de pe pieptul celui decedat si, dupa caz, mana acestuia. Preotul apoi savarseste tot ritualul de ingropare (varsa undelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.
Icoana de pe pieptul mortului se ia de catre rude si se duce acasa, ea folosindu-se, de regula, si la pomenirea de patruzeci de zile (Panaghia). De asemenea - desi nu este obligatoriu - si toiagul poate fi luat acasa si aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat.
Acum se scoate - de catre rude - piedica de la picioarele mortului care se lasa in sicriu.
Florile care au fost puse in sicriu este potrivit sa se stranga si, dupa acoperirea mormantului, sa fie asezate deasupra, ele amintind de frumusetea raiului.
Pomul (ramura de copac) impodobit cu fructe, dulciuri, covrigi etc., care s-a purtat inaintea cortegiului mortuar, se infige la mormant langa cruce, dupa ce a fost golit de bunatatile din el, care se dau de pomana.
Tot acum se impart, pentru sufletul raposatului, diferite daruri. De preferat ca aceasta milostenie sa se indrepte catre strainii nevoiasi.
Trebuie pastrata masura in tot ceea ce intreprindem, preocupandu-ne mai mult de rugaciunea pentru sufletul celui decedat, decat de mese imbelsugate si daruri costisitoare. Nu cosciugul (sicriul) scump, nici multele coroane sau jerbe ori mancarurile rafinate si abundente trebuie sa preocupe familia, ci rugaciunea profunda de care sufletul decedatului are nevoie, caci se pregateste de intalnirea cu Dumnezeu.

POMENIREA DUPA INMORMANTARE
După înmormântare, preotul merge la casa răposatului şi face pomenirea de 3 zile a celui înmormântat.
Într-o cameră, familia pregătește cele 12 vase cu mâncare, cele 12 linguri și 12 căni și coliva, pentru a fi binecuvântate.
Familia celui decedat cheama la masa, dupa inmormantare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si, indeosebi, pe cei care au ajutat la pregatirile de inhumare.
Cei care se intorc de la inmormantare, intrucat urmeaza sa ia parte la masa, sunt asteptati de gazda cu apa de spalat pe maini
Trebuie avut in vedere faptul ca, daca ziua de pomenire cade in post, toate mancarurile trebuie preparate numai de post.

POMENIRILE DE DUPA INMORMANTARE
La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantarii), in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.
La 9 zile dupa moarte, "ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9-lea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii nostri".
La 40 de zile se calculeaza totdeauna de la moartea celui credincios (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la ce a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, "pentru ca tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer". Parastasul de 40 de zile este si cel mai important dintre soroacele de pomenire a mortilor.
Cat priveste parastasul de 40 de zile, care in traditia ortodoxa inseamna ziua in care sufletul se prezinta la judecata particulara, acest soroc, daca nu este indeplinit chiar in a 40-a zi, este bine sa fie savarsit mai inainte

POMENIREA DE 40 DE ZILE (RIDICAREA PANAGHIEI)
La pomenirea de 40 de zile, numita pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe langa celelalte, se pregatesc o icoana si un colac. Din colac, preotul va scoate particica pe care o va aseza apoi pe icoana si din care va imparti spre gustare rudelor decedatului.
Referitor la darurile care se dau de pomana, se obisnuieste ca, la 40 de zile si un an, sa se dea diferite lucruri si mai ales imbracaminte si incaltaminte, obiecte de uz casnic etc. Binecuvantarea acestor daruri, indeosebi de haine, se face de catre preot printr-o rugaciune speciala aflata in Molitfelnic. Exista obieciul indatinat sa se imparta de fiecare data farfurii cu mancare, cani sau pahare si linguri sau furculite: sase, douasprezece, douazeci si patru. Randuielile bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da cat crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influienta asupra starii sufletesti a celui raposat.
Familia trebuie sa aiba grija ca raposatul sa fie pomenit cat mai mult cu putinta in cadrul Sfintei Liturghii. De aceea, dupa pomenirea de 40 de zile, este bine sa se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sarindar), ori pentru un an, pe care acesta sa-l pomeneasca la toate sfintele liturghii pe care le savarseste in sfanta biserica.
Crucea de la mormant care se "ridica", de regula, dupa pomenirea la 40 de zile ori de la un an de la moarte, inlocuind pe cea de lemn, se sfinteste la cimitir de catre preot, printr-o slujba speciala. Pentru aceasta se vor pregati la mormant un vas cu apa curata, busuioc, lumanari, tamaie, o coliva si putin vin.
Timp de 40 de zile, dupa traditie, arde la piciorul crucii candela si mormantul se tamaiaza (de una din rude ori de la o persoana desemnata in acest scop).

In principiu este bine ca soroacele de pomenire a celor raposati sa le savarsim exact in ziua in care ele se implinesc, de la moartea celui pomenit, insa in situatii speciale sau daca familia doreste sa faca pomenirea cu mancare de dulce, iar sorocul cade in post atunci este bine ca slujba respectiva sa se faca inainte, si nu dupa trecerea sorocului

La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care anual praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.
De obicei, soroacele nu se fac in orice zi a saptamanii, ci mai ales martea, joia si sambata si este bine ca slujba respectiva sa se faca mai inainte pentru ca, atunci cand vine sorocul respectiv, slujba sa fie deja savarsita.

SCRISOARE DE 1MAI!

..........................................................
ROMANIA TE IUBESC!
 
Si pentru ca te iubesc iti spun acum VERDE-N  FATA adevarul gol golut!
Astazi este 1 MAI, ziua oamenilor muncii, ma intreb insa care oameni ai muncii caci nu prea mai sunt locuri de munca?
Si apoi am cam fost invitati sa plecam din tara in lumea larga in cautarea unui loc de munca!
Pe vremea dictatorului Ceausescu care era un om din popor cinstit, gospodar si patriot, noi toti oamenii muncii din Romania sub conducerea inteleapta a partidului de trista amintire am construit o tara cu o economie prospera cu un ritm mare de crestere economica, adica cu industrie, agricultura, turism si comert exterior, care toate la un loc prin valuta pe care o aduceau in tara au achitat toate datoriile externe ale Romaniei de doar cca. 16 miliarde dolari cu care se construise atunci o tara intreaga, adica o Romanie moderna productiva si s-a acumulat in plus fata de aceste plati o suma de 4 miliarde de dolari la care trebuie sa mai adaugam poate inca pe atata, pentru valuta care a intrat in tara dupa decembrie 1989 pentru livrarile facute in baza contractelor existente, perfectate cu partenerii nostri straini de atunci si aflate in derulare la vremea aceea, insa din pacate si spre NENOROCIREA ACESTUI POPOR tot atunci s-a creat "OMUL NOU" care este pe de o parte HOT, LACOM, MINCINOS, PARSIV si FARA DUMNEZEU, iar pe de alta INDOLENT la tot ce se intampla in jurul sau, FOARTE usor de MANIPULAT si usor de prelucrat si transformat in "coada de topor", acest OM NOU a DISTRUS dupa dec. 1989 biata noastra tarisoara ROMANIA!
OMUL NOU creat in epoca de aur a lui CEAUSESCU trebuie schimbat pentru ca sa devenim o TARA PROSPERA CU OAMENI CIVILIZATI!

Si socialismul cat si capitalismul au atat parti bune cat si rele, insa in Romania s-a creat un CAPITALISM SALBATIC care a luat doar ce a fost rau si anume tot ce a fost mai rau de la socialism si capitalism!
Si pentru ca azi e ziua oamenilor muncii trebuie sa spun ca pe vremea lui Ceausescu mergeam cu totii la iarba verde de 1 MAI, pe atunci aveam cu totii asigurat un loc de munca si bani, eram chiar obligati sa mergem la munca iar cine nu mergea era arestat pentru vagabondaj, aveam locuinte cu chirie si intretinere foarte mici, hainele si incaltamintea erau ieftine, mancarea la fel era ieftina, gaseai: peste, salam cu soia, conserve de toate felurile, legume si fructe peste tot, in piete exista un mercurial care fixa preturile sa nu creasca, benzina era ieftina, transportul urban si interurban la fel, ne faceam concediile la munte si la mare, inflatia era foarte mica, dolarul era 16 lei la oficial si rubla 8 lei, ne cumparam autoturism Dacia 1300, Scoda, Trabant, Aro sau Lada si aveam ce sa punem pe masa...nu prea se gaseau carnea si produsele lactate, ...dar ne descurcam noi si nu a facut atunci nimeni o FOAME CRUNTA CA ACUM, NU SE SINUCIDEA NIMENI DIN CAUZA CA NU AVEA NICI O PERSPECTIVA VIITOR!
Atunci aveam bani dar rafturile erau goale la macelarie, acum insa nu avem bani si este MULT SADISM caci rafturile sunt pline si nu avem cu ce sa cumparam cele necesare unui trai decent!
Cati dintre noi isi mai cumpara acum incaltaminte si haine noi si cati isi mai permit sa cumpere carne, lactate si fructe, sau sa mearga in concediu nu afara ci aici la noi in tara la munte sau la mare?

Genocidul in Romania Nu a fost inainte de dec. 1989 ci de atunci incoace, pentru ca in pofida faptului ca resursele umane constituie bogatia cea mai de pret a unei tari, la noi s-au pierdut-risipit cca. 30 milioane de oameni in cei 22 de ani de la lovitura de stat din dec. 1989, adica: cate 1 milion AVORTURI/AN x 22 ANI = 22 MILIOANE + 3 MILIOANE PLECATI LA MUNCA IN AFARA si EMIGRANTI + 5 MILIOANE DECESE multe din ele premature din cauza lipsurilor, bolilor si suferintelor de tot felul=30 milioane in total.
Daca adaugam la populatia existenta de cca. 18 milioane, avorturile si pe cei plecati din tara si daca am fi adaugat cand trebuia si se putea si pe fratii nostri din Basarabia si Bucavina de nord, rezulta ca azi tara noastra ar fi avut o populatie de cca. 50 milioane si noi romanii am fi fost acum una dintre cele mai puternice natiuni din Europa.

Bravo Romania halal conducatori ai avut! 

Acesta-i adevarul si trebuie spus, nu e cazul sa ne ascundem dupa degete! 

Va urez la toti romanii sa aveti o zi de 1 MAI relaxanta si apoi ce este mai important sa aveti un loc de munca ca sa castigati banii necesari ca sa va platiti darile si sa aveti ce pune pe masa!


webmaster: Justinian Cioroianu